Azi nu am chef să... uit trecutul...

 
   Ieri mi-am redescoperit "capodoperele lirice" ce datează de mai bine de 6 ani, chiar uitasem de ele, pur și simplu testam ceva și m-am căutat pe google, când colo surpriză, printre primele rezultate am găsit și profilul meu pe un site de poezie de mult uitat. M-am bucurat să revăd o parte din munca mea de pe atunci, pierdută pe parcursul anilor. Mai jos e una dintre cele mai reușite creații ale mele,  zic eu, acum vă las pe voi să vă dați cu părerea.

Sărut...

În ghearele ce te-au răpit

Din a ta joacă cuminte

De-a dragostea şi de-a uitarea.

Acum eşti doar un freamăt

Ce suspină , în vraja zorilor de mai.

Între suspin şi geamăt 

Îmi dai al tău sărut

Dar lacomă îl ceri ‘napoi

Mai apăsat şi mai fierbinte,

Iar eu mă pierd în necuvinte.

Și-atunci sărutul meu de pară ,

Pe albul cărnii tale arde.

O stigmă , cu fierul roşu pusă. 

Ce-ţi va pătrunde-n suflet

Și inima în flăcări ți-o va mistui.

În clipa cea din urmă , iară,

În amintiri îţi va luci ,

Din dragostele toate , una,

Cea care pe rug te-a mistuit,

Întăi prin sărutul aprig de foc.

Şi de durerea iubirii , vei muri,

Optimistă, înălțându-te în fericire,

Sperând dincolo de vis și realitate,

Iar pe urmă al tău zâmbet , atunci ,

Îmi va rămâne întipărit în suflet.