Ieri mi-am redescoperit "capodoperele lirice" ce datează de mai bine de 6 ani, chiar uitasem de ele, pur și simplu testam ceva și m-am căutat pe google, când colo surpriză, printre primele rezultate am găsit și profilul meu pe un site de poezie de mult uitat. M-am bucurat să revăd o parte din munca mea de pe atunci, pierdută pe parcursul anilor. Mai jos e una dintre cele mai reușite creații ale mele, zic eu, acum vă las pe voi să vă dați cu părerea.
Sărut...
În ghearele ce te-au răpit
Din a ta joacă cuminte
De-a dragostea şi de-a uitarea.
Acum eşti doar un freamăt
Ce suspină , în vraja zorilor de mai.
Între suspin şi geamăt
Îmi dai al tău sărut
Dar lacomă îl ceri ‘napoi
Mai apăsat şi mai fierbinte,
Iar eu mă pierd în necuvinte.
Și-atunci sărutul meu de pară ,
Pe albul cărnii tale arde.
O stigmă , cu fierul roşu pusă.
Ce-ţi va pătrunde-n suflet
Și inima în flăcări ți-o va mistui.
În clipa cea din urmă , iară,
În amintiri îţi va luci ,
Din dragostele toate , una,
Cea care pe rug te-a mistuit,
Întăi prin sărutul aprig de foc.
Şi de durerea iubirii , vei muri,
Optimistă, înălțându-te în fericire,
Sperând dincolo de vis și realitate,
Iar pe urmă al tău zâmbet , atunci ,
Îmi va rămâne întipărit în suflet.